Friends

Stiti ce ma intreb cateodata? Ce s-a intamplat..cu mine, cu noi? Ce s-a intamplat cu toti prietenii? Simt ca unii imi scapa printre degete si orice as face nu pot sa ii regasesc. La unii am renuntat de buna voie, din motive poate intemeiate. Dar nu la ei ma refer si nu pe ei ii regret. Imi e dor de cei de care eram odata foarte apropiata si cu care chiuleam prima oara in clasa a 8a, de cei cu care imi petreceam verile si nu ma plictiseam o clipa deoarece faceam lucruri copilaresti si nebunesti, de cei care poate acum au luat-o pe o cale prea diferita de a mea. Ce se intampla cu voi? Unde ati disparut? Pacat e ca acest post chiar nu e pentru ochii celor care-l vor citi, pentru ca VOI, cei carora ma adresez nu veti citi niciodata asta...

      She was the still point of the turning world

Another mistery is history

Sunt destul de superficiala. Nu reusesc sa ma tin de nimic. Tot timpul imi propun atatea chestii, dar neaaah, too lazy. In fine, tot ceea ce vreau e sa fie usor. Asta ne dorim cu toti, nu? Pacat ca lucrurile nu se aranjeaza de la sine, sau de cele mai multe ori nu se intampla asa. Ma intreb cum ar fi sa ma trezesc intr-o dimineata cu gandul ca voi revolutiona lumea..si chiar sa fac ceva in privinta asta.. Sau poate ca sunt atatea chestii de facut incat simt ca nu pot sa ies la suprafata. Prea multi oameni de vazut, prea multe lucruri de aranjat, prea multa curatenie de facut, prea multe filme de vazut, prea multa muzica de ascultat, prea multe carti de citit...ziua este prea mica..si eu nu am suficient de multa vointa sa le fac pe toate. Si ma complac...SI MA ENERVEAZA!!! Sunt prea indulgenta cu mine si cred ca prea limitata. Adica nu stiu cum sa explic chestia asta.. am atatea lucruri in cap si cred ca sunt prea multe pentru mine. Creierul meu mic nu suporta atatea informatii sau poate ca nu are nevoie de ele. As vrea ca lucrurile sa fie usoare. Sa pot sa stau in pat degeaba fara sa am remuscari, fara sa ma consum. Si mi-ar placea sa aiba sens ceea ce scriu...

                                              - One small city. Countless emotions -

-Sirop-

Fiecare sertar din camera mea e aranjat asa cum trebuie, toate folderele din pc sunt organizate. Nu suport ca in folderul numit Paramore sa am doar alea doua melodii care-mi plac, nu domne', eu trebuie sa am tot albumul altfel nu dorm noaptea. In cutia cu cd-uri, trebuie sa le am pe toate la locul lor, cd-urile cu filme la cd-urile cu filme, muzica la muzica, pozele la poze, chestiile audio antice in plicurile lor inscriptionate atent. Nu suport sa am muzica heavy metal in folderul cu alternative. Ah!!! Ce porcarie. Pana si amintirile de la tine sunt in cutia lor, si biletele cu care ne-am intors din Vama sunt in punguta pe care scrie Vama. Jesus, this is lame. Off, si tu esti atat de dezordonat si NU TE SUPORT!!! Cum poti sa fii atat de dezordonat? Cum poti sa ai muzica si filmele amestecate? Cum poti sa lasi nenorocita aia de cana tot timpul pe birou? Cum poti sa-mi faci asta? Doar stii ca dimineata nu pot iesi din casa pana nu e totul la locul lui..Si totusi suntem pe aceeasi lungime de unda. Poate pentru ca in mintea mea e dezastru si singurul lucru care e la locul lui esti..tu..(si poate te prind ca te tavalesti pe jos de ras daca citesti asta...ca nu stiu ce o sa fac...de fapt nu o sa fac nimic...niciodata nu fac...)

All you need is love..

"In the cruel game of seduction there is only one rule: never fall in love."
De ce?! De ce trebuie sa fim intotdeauna precauti, sa avem grija sa nu fim raniti, sa ne transformam in oameni reci si aparent fara sentimente? Unde mai este farmecul? Unde sunt trairile acelea intense, unde sunt sentimentele acelea diverse care te fac sa traiesti? Eu consider ca e bine sa risti si sa-ti urmezi inima, pentru ca oamenii puternici asta fac, risca si au mai multe lucruri de castigat. 

       - Niciodata sa nu uiti de inima ta.. -

Don't cry

Plangi. De ce plangi?! Pentru ca nimic nu e asa cum ai vrea tu sa fie, plangi de tristete, de furie, de dezamagire. Ai o mie de motive sa plangi. Si ai impresia ca prin plans te vei descarca, ca asa iti vei rezolva toate problemele, dar te inseli. Prin plans te afunzi din ce in ce mai tare in "depresie" si iti faci ganduri din ce in ce mai rele. Incepi sa te indepartezi de realitate si plangi pentru toate lucrurile rele de care iti aduci amine. Pana nu mai ai lacrimi. Si atunci iti spui: De ce plang? Sunt om mare acum, oamenii mari nu plang, oamenii mari infrunta viata asa cum e ea, fara fantasme. Mintea iti spune sa te opresti si sa nu mai fii las, dar sufletul tau de copil care de abia acum vede adevarata lume, nu te lasa. Si plangi o noapte intreaga. Pana cand nu mai poti. In sfarsit poti sa dormi si sa uiti.

No life at all!

Da,da,da sunt obsedata. Sunt obsedata de seriale. Primul serial pe care l-am urmarit a fost FRIENDS si timp de 10 sezoane am fost pur si simplu indragostita , apoi au urmat filme de genul Seinfeld, Gilmore Girls, The OC, The Bedford Diaries, Mad about you, My So-Called Life, Everybody hates Chris,Weeds, Prison Break, Sailor Moon,Desperate Housewives. Voi cei care nu ma intelegeti, va rog nu ma judecati. Cateodata cred ca este mai usor sa te uiti la seriale decat sa traiesti viata adevarata Este ca o modalitate de a evada. Si e al dracului de bine. Acum va las pentru episodul 8(sezonul 3) din Disperate.

Dialog imaginar si fara sens

-Esti o curva.
-Te rog, nu spune asta.
-De ce?
-Pentru ca te iubesc!
-Demonstreaza.
-Nu.
-Cum nu?!
-Pentru ca nu pot. Nu suntem la matematica, iubirea se demonstreaza in timp.Nu o sa zic ca ma voi arunca in fata masinii pentru tine, pentru ca asta nu demonstreaza decat prostie.
-Esti o curva.
-NU MAI SPUNE ASTA! Ma iubesti?
-Nu.
-De ce?
-Pentru ca esti a tuturor.